Cum verificaţi actele de proprietate
Pentru a demonstra că este proprietar, persoana care vinde casa trebuie să aibă următoarele documente: actele de proprietate ale casei, certificatul de sarcini, un certificat fiscal. Toate acestea sunt necesare şi la notar, la încheierea tranzacţiei.
1) Certificatul de sarcini (cunoscut şi sub denumirea de "extras din cartea funciară") se obţine de la judecătoria în raza căreia se află locuinţa. În acest act trebuie să apară:
a) numele proprietarului; aveţi grijă să fie identic cu numele persoanei din faţa dumneavoastră şi să nu fie diferenţă nici măcar de o iniţială;
b) numărul de ordine şi numărul cadastral al fiecărui imobil; acest număr este de fapt cel care îţi certifică autenticitatea actului şi te va ajuta ulterior să faci verificări sau înscrierea la judecătorie în cartea funciară;
c) suprafaţa terenului;
d) titlul de proprietate, cu actul de provenienţă şi demersul juridic prin care a fost obţinut; poate fi autorizaţie de construire, act de vânzare-cumpărare, de la o persoană fizică sau juridică sau de la vreo instituţie de stat (pentru cele construite înainte de 1989). Mai poate fi obţinut prin moştenire sau donaţie;
e) dacă are sau nu ipotecă (locuinţa este gaj pentru un împrumut) ori comandament (proces pe rol pentru datorii şi restricţie de vânzare, pe care o pun de regulă asociaţiile de proprietari pentru datoriile la întreţinere, interzicând astfel vânzarea lor). Nu este un lucru de neglijat să afli că pe casă există una sau două ipoteci care ar putea face posibilă vânzarea ei prin licitaţie sau trecerea în proprietatea altcuiva.
Atenţie, judecătoria eliberează în orice situaţie certificatul de sarcini pentru o casă, chiar dacă este sau nu ipotecată sau dacă are restricţii de vânzare! În cazul în care acestea există, pe hârtie este scris cu roşu dacă are restricţii de vânzare.
2) Certificatul Fiscal este eliberat de circa financiară în raza căreia se află locuinţa şi arată dacă proprietarul are sau nu datorii la plata impozitelor la stat pentru casă. Acest document, ce seamănă cu o adeverinţă, eliberat tot de o instituţie a statului, va certifica încă o dată că proprietarul este persoana cu numele respectiv. În afară de acest semnal, este bine că în acest mod veţi afla şi dacă impozitele sunt plătite la zi.
3) Titlul de proprietate este cel mai important act şi trebuie verificat cu atenţie. Pe acesta nu trebuie să apară ştersături, ştampile neclare, semnături ilizibile, indescifrabile ale notarilor sau persoanelor oficiale. O persoană poate dobândi o casă prin cumpărare, prin construire, prin retrocedare, prin succesiune sau donaţie. Fără a fi proprietar al casei, poate avea însă dreptul de a locui sau a se folosi de ea prin dreptul la uzufruct, prin dreptul de uz sau dreptul de abitaţie, dreptul de servitute sau dreptul de superficie. O persoană care nu este proprietar, dar are dreptul la uzufruct, dreptul de uz sau dreptul de abitaţie, dreptul de servitute sau dreptul de superficie, nu are voie să vândă casa.
Dacă este o casă veche, construită înainte de 1945, nu aveţi încredere în cel care se pretinde proprietar, ci verificaţi starea acesteia la primărie, la serviciul juridic. Pentru Bucureşti, o astfel de statistică există şi pe site-ul Primăriei Municipiului Bucureşti: www.pmb.ro. Aici, la o rubrică specială, puteţi introduce adresa casei şi automat vi se va afişa o situaţie a stării ei juridice. În cazul în care există un dosar pe rol, se afişează şi numărul dosarului şi al revendicatorului, precum şi data începerii procesului.
Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003
Schimb de locuinte - acte
Onorariul notarului pentru acest contract se stabileste la valoarea cea mai mare a oricaruia dintre bunurile care fac obiectul schimbului (valoarea din grila notarului) si se majoreaza cu 25%. (deci, teoretic, schimbul costa cu 75% mai putin decat o dubla vanzare. Zic teoretic pentru ca onorariile notarilor stabilite prin norme sunt cele minime, iar daca ii scapa ...condeiul se poate duce lejer pana la cat ar costa daca s-ar face 2 vanzari).
Noul cod civil defineşte contractul de schimb, în cadrul Art. 1763, ca fiind acel act prin care fiecare dintre părţi transmite sau, după caz, se obligă să transmită un bun pentru a dobândi un altul.
Schimbul nu poate fi considerat o varietate de vânzare şi nici o dublă vânzare însoţită de compensarea preţurilor, deoarece înstrăinarea nu se face pentru preţ, ci pentru un alt lucru.
De aceea, vânzarea-cumpărare şi schimbul rămân contracte speciale distincte, chiar dacă există multe asemănări între ele (de exemplu, ambele sunt, în principiu, consensuale, cu titlu oneros, comutative, translative de proprietate).
Acte necesare schimb apartament, teren sau alt bun imobil
acte de identitate părţi;
actele de proprietate ale imobilelor ce fac obiectul schimbului (după caz: contract de v-c, de donaţie, proces-verbal de predare-primire, sentinţă judecătorească, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
certificate fiscale pe numele proprietarilor, eliberate de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că proprietarii-coschimbaşi au achitat la zi datoriile către Stat. Administraţia Financiară competentă este cea la care se plăteşte impozitul anual pentru imobilul respectiv. Certificatul fiscal este valabil numai până la sfârşitul lunii în curs.
documentaţia cadastrală a bunurilor imobile (fişa bunului imobil şi planul de amplasament, respectiv planul releveu), întocmite de un expert cadastral autorizat;
extrasele de carte funciară, care se obţin prin intermediul biroului notarial şi sunt valabile 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii;
în cazul schimbului de apartamente: adeverinţe eliberate de asociaţiile de proprietari sau locatari care sa arate că proprietarul este la zi cu datoriile faţă de aceasta (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.). Adeverinţele nu sunt necesare în cazul în care coschimbaşii consimt să preia eventualele debite existente;
