INCALZIRE PRIN PARDOSEALA

Incalzirea spatiilor se realizeaza de obicei prin doua sisteme de cedare a caldurii de la sursa spre ambient:

a)  Incalzirea prin convectie

b) Incalzirea prin radiatie

a)      Incalzirea prin convectie – unde se implica o miscare relativa a mediilor si unde intervine coeficientul de convectie la curgerea fluidelor care depinde de:

-          temperature mediilor care realizeaza schimbul de caldura

-          caracteristicile fizice ale fluidului

-          conductivitatea termica

-          starea suprafetei

-          forma suprafetei

-          viteza de curgere a aerului

Sistemele de incalzire prin convectie folosesc drept agent incalzitor – aerul la care incalzirea spatiilor se realizeaza direct prin convectie.

b)      Incalzirea prin radiatie – cuprinde sistemele de incalzire in care cea mai mare parte de caldura se cedeaza prin radiatie.

 Incalzirea prin pardoseala face parte din sistemul de incalzire centrala prin panouri radiante cu suprafete mari. Acest sistem are urmatoarele avantaje principale:

-          se castiga locul pe care ar trebui sa-l ocupe corpurile de incalzire statice;

-          se realizeaza o temperatura mai uniforma in incaperi, in comparatie cu oricare dintre sistemele de incalzire, asigurand un confort termic sporit;

-          nu se aduna praf pe suprafetele de incalzire;

-          temperatura necesara incalzirii aerului este mai mica decat la alte sisteme de incalzire, ceea ce are drept efect un grad de confort mai ridicat;

-          exista posibilitatea racirii suprafetelor in perioada calda.

Incalzirea prin pardoseala are si dezavantaje:

-          inertie termica mare si din aceasta cauza se reduc posibilitatile de reglaj in termen scurt;

-          costuri de investitii 151b11b mai mari;

-          dificultati in situatii in care este necesara modificarea instalatiei in timp.

Din analiza si comparatia intre avantajele sistemului si dezavantajele lui, pentru o locuinta moderna cu un confort sporit si care sa se incadreze in prevederile legii 372/2005 privind performanta energetica a cladirilor (corelata cu Directiva 2002/91 CE), in cladiri de clasa A – eficienta energetica ridicata la care consumul annual specific de energie pentru incalzire sa fie sub 100 KW h/m² an, rezulta ca optim realizarea unei incalziri prin pardoseala.

“ROMPIPES” prin sistemul de tevi multistrat si fitingurile necesare asigura o tehnologie avansata privind realizarea unui sistem de incalzire in pardoseala de calitate si eficient.

Sistemul de incalzire in pardoseala propus de ROMPIPES asigura:

§    confort termic, in care organismul uman se simte cel mai bine si unde exista un echilibru termic al corpului uman sub influenta factorilor de natura fizica ai mediului inconjurator;

§    distributia temperaturii in incaperi pe o curba cat mai apropiata de curba ideala de distributie a caldurii.

Fig.1 – Exemple de curbe de distributie a caldurii

Incaltirea prin pardoseala asigura deci distributia temperaturii foarte apropiata de situatia ideala.

 In functie de furnizorul de echipamente (tevi, fitinguri, sistemele de termoizolatie, distribuitoare-colectoare, kit de reglare a temperaturii, etc.) proiectarea, executarea si exploatarea instalatiilor de incalzire prin radiatie de pardoseala este reglementata prin „Normativ pentru proiectarea, executarea si exploatarea instalatiilor de incalzire prin radiatie de pardoseala” indicativ NP-031/1999 coroborat cu normativele si standardele pentru proiectarea, executarea si exploatarea instalatiilor de incalzire centrala.

Un sistem de incalzire in pardoseala cuprinde (fig.2):

Ø pardoseala radianta (Placa de termoizolatie – panouri din polistiren cu nuturi, evita dispersia caldurii din conducte spre partea de jos si furnizarea de caldura necontrolata in ambient in acelasi timp reduce insertia termica a sistemului)

Fig.2 – Pardoseala radianta

Ø distribuitor-colector cu kit de reglare a temperaturii (fig.3 si fig.3a)

Fig.3 – Distribuitor-colector

Fig.3a – Distribuitor-colector pentru instalatie mixta (pardoseala si radiatoare)

Sursa de agent termic – instalatia de incalzire in pardoseala utilizeaza ca agent termic de incalzire – apa calda cu parametrii de temperatura 50º-35º cu Δt= 15° astfel ca la suprafata de contact pe suprafata finita sa nu se depaseasca temperatura de 28º-30ºC.

Agentul termic poate fi furnizat de la o centrala ce functioneaza pe combustibil solid, lichid, gaze sau electric si poate avea temperatura de 80º-65ºC.

Prin kitul de reglare a temperaturii de la incalzirea in pardoseala se va asigura temperatura optima pentru incalzirea in pardoseala de 50º-35ºC.

In sisteme de incalzire la care agentul termic este asigurat de la pompe de caldura, unde agentul termic este de joasa temperatura, este recomandat a se realiza incalzirea si racirea spatiilor cu suprafete radiante (pardoseli, pereti, tavane).

Realizarea unei incalziri in pardoseala, de calitate, prin folosirea tevilor din politilena ROMPIPES este necesara elaborarea unei documentatii tehnice (proiect) care implica:

-           cunoasterea in detaliu a caracteristicilor arhitectonice si constructive ale spatiului;

-          determinarea necesarului de caldura – STAS 1907, STAS 4839, NP-031/1999, I13/2002;

-          alegerea sistemului de producere a agentului termic si a tipului de incalzire:

1.      numai prin pardoseala

2.      mixt – prin pardoseala si corpuri statice sau alte tipuri

-          determinarea formei panourilor radiante in functie de geometria spatiului, destinatie, temperatura interioara, nivelul de finisaj al suprafetei finite;

-          aranjarea tevilor in pardoseala in functie de forma aleasa, de necesarul de caldura determinat, de pasul de montaj si de ambient (langa suprafetele vitrate pasul de montaj va fi mai mic, iar in zonele perimetrale sau cele care vor fi acoperite mai mare);

-          determinarea pierderilor de sarcina liniare si locale pe fiecare circuit in functie de care se va determina diametrul tevilor, debitul si inaltimea de pompare.

O dimensionare si o executie corecta a incalzirii in pardoseala va asigura o temperatura medie constanta a suprafetei si un grad de confort termic sporit.

Elaborarea unui proiect tehnice pentru realizarea incalzirii in pardoseala cuprinde de obicei calcule mai complexe si laborioase, ce sunt solutionate prin programe de proiectare specializate elaborate de firmele furnizoare de tehnologie pentru acest sisten de incalzire.

Conductele „ROMPIPES” sunt prevazute cu bariera impotriva difuziei de oxigen si se caracterizeaza printr-un bun comportament la cald, fiabilitate mare (minim 50 ani), flexibilitate, rezistenta buna la temperaturi scazute

Schemele de montare a tevilor „ROMPIPES” in serpentine de incalzire a pardoselilor (fig.4 - 9).

Fig.4 – Alegerea suprafetei de incalzire a pardoselii intr-o incapere

Fig.5 – Tipuri de montare a serpentinelor

Fig.6 – Montarea serpentinelor in varianta mixta

Fig.7 – Izolarea termica periferica

Fig.8 – Schema de amplasare a serpentinelor cu doua circuite intr-o incapere cu asigurarea pe suprafata a temperaturilor diferite

Fig.9 – Vedere de ansamblu

INSTALATII DE INCALZIRE IN PARDOSEALA

► DIMENSIONARE ◄

Calculul analitic detaliat al unei instalatii de incalzire prin pardoseala este foarte laborios, presupune un aparat matematic destul de complex si un consum de timp considerabil.

Prin acest calcul, pornind de la necesarul de caldura al incaperii, se determina urmatoarele elemente ale instalatiei :

·                         Pasul intre tevi

·                         Lungimea totala a unei serpentine

·                         Numarul de serpentine ( in cazul incaperilor de dimensiuni mari)

·                         Regimul de temperaturi (tur si retur) din serpentine

·                         Debite de apa calda din serpentine

·                         Pierderi de presiune in serpentine

Principiile de calcul sunt reglementate pe plan european prin norma EN 1264, iar in Romania prin Normativul NP-031/1999.

 Multi dintre furnizorii de astfel de sisteme si-au elaborat metodologii de proiectare proprii (inclusiv programe pe calculator), mai mult sau mai putin complicate.

In cele ce urmeaza se va prezenta aceasta modalitate de lucru, cu mentiunea cs se poate aplica si pentru alti furnizori, principiile fiind pentru toti acelasi.

1.              Se stabileste necesarul de caldura al fiecarei incaperi. Este indicat ca acest necesar sa fie calculat cat mai corect, evaluarile aproximative fiind de natura sa conduca la erori semnificative.

2.              Se calculeaza incarcarea termica specifica pe mp de pardoseala:

q            (w/mp)             unde:

Q – necesarul de calduraa al incaperii (w)

S – suprafata pardoselii incalzitoare (in general este aceiasi cu suprafata incaperii)           (mp)

n              Este de observat faptul ca cedarea de caldura a unei pardoseli este limitata:

         q ≤ q_max

 unde:

         q_max = 11,6 • (30 – T_C)         [W / mp]

 Aceasta relatie este valabila pentru incaperi de locuit, birouri sau alte incaperi in care se stationeaza timp indelungat cu talpile pe pardoseala.

In cazul bailor:

         q_max = 11,6 • (34 – T_C)         [W / mp]

Iar pentru zonele periferice ale incaperilor (acolo unde oamenii nu stationeaza, dar este necesar un aport mai mare de caldura pentru compensarea efectului suprafetelor reci, alaturate):

         q_max = 11,6 • (36 – T_C)         [W / mp]

 In toate cazurile, T_C reprezinta temperatura efectiva a unei incaperi incalzite prin radiatie de pardoseala si are aproximativ valoarea:

                 T_C = T_INTERIOR + 1°C

EXEMPLU:

      ● birou cu temperatura interioara de 20°C:

                   T_C = 20 + 1 = 21°C

q_max = 11,6 • (30 – 21) = 104,4  W / mp

         Daca

         q ≤ q_max

atunci instalatia de incalzire prin pardoseala poate acoperi integral necesarul de caldura al incaperii.

Daca

q > q_max

atunci instalatia de incalzire prin pardoseala nu poate acoperi integral necesarul de caldura al incaperii si este necesara o sursa aditionala.

3.              In functie de natura finisajului preconizat al pardoselii se extrage din diagramele de calcul ale firmelor producatoare valoarea diferentei medii logaritmice de temperatura in functie de q ( calculat la pct. 2) pentru mai multe valori ale pasului intre tuburi. Se noteaza intr-un tabel.

4.              Pentru fiecare valoare a diferentei medii logaritmice, in functie de temperatura interioara dorita, se extrage si se noteaza din diagramele de calcul respective  temperatura pe tur a agentului termic (apa calda).

De retinut ca aceasta temperatura  nu trebuie sa depaseasca urmatoarele valori:

·       Birouri, camere de locuit………………..45⁰ C

·       Spatiile de trecere, zone marginale ……50⁰ C

5.              Cunoscand suprafata pardoselii incalzitoare (vezi pct. 2) si valorile pasului dintre tevile alese (vezi pct. 3), se calculeaza lungimea tubului, folosind urmatoarele lungimi specifice pe mp :

·       Pas de 5 cm ….……………l_sp= 20 m/mp

·       Pas de 7,5cm….….………..l_sp= 13.3 m/mp

·       Pas de 10 cm…..…………..l_sp= 10 m/mp

·       Pas de 15 cm…………………l_sp= 6.7 m/mp

·       Pas de 20 cm…………………l_sp= 5    m/mp

·       Pas de 22.5 cm………….. … l_sp= 4.4  m/mp

·       Pas de 30 cm……………… l_sp= 3.3  m/mp

Asfel lungimea totala a tubului este :

              L_tub= S x l_sp               (m)

Se retin pentru pasii urmatori numai acele cazuri in care:

50 m L_tub ≤ 100 m 

6.              Cu cazurile retinute de la pct. 5 se intra in diagramele de calcul si se va obtine debitul de apa care circula prin tub (in  l/h ) pentru fiecare caz in parte, la o pierdere de presiune de 2000 mm C.A.

IMPORTANT ! Dat fiind faptul ca serpentinele se afla in « sac », este necesar a se asigura vitezele critice ale apei, care sa permita antrenarea si evacuarea aerului. Din acest motiv, se vor selecta variantele care asigura debitele de apa din tabelul urmator :

Diametru interior al tubului (mm)	Viteza critica a apei (metri / sec.)	Debit de apa minim necesar (litri / ora)
12 mm	0,26	106
13 mm	0,30	143
14 mm	0,38	210
16 mm	0,40	289

7.              Se calculeaza ecartul de temperatura pentru fiecare caz in parte cu relatia:

              (⁰ C)

unde:

Q = necesarul de caldura        (W)

D = debitul de apa prin tub (l/h)

Se selecteaza acele cazuri in care ecartul  de temperatura intre tur si retur este in plaja de valori cuprinsa intre 4 ÷ 8⁰ C (recomandabil in jur de 5⁰ C).

8.              Cu cazurile selectate se obtine din diagramele de calcul cedarea totala de caldura a intregului tub. Se va retine ca solutie valabila cea in care cedarea de caldura totala pe tub este egala ( sau apropiata) cu valoarea necesarului de caldura al camerei (sau a circuitului in cauza).

   NOTA: In cazul unor incaperi mari, instalatia va fi compusa din mai multe circuite, in care sens necesarul de caldura Q si suprafata camerei S se vor imparti la numarul de circuite. Calculele se vor efectua pentru un circuit, celelalte fiind egale cu acesta. In cazul in care sarcina termica se repartizeaza inegal atunci fiecare circuit se va calcula separat, tinand seama ca temperatura de tur si diferenta medie logaritmica de temperatura sa fie aceeasi pentru toate circuitele care pleaca din acelasi distribuitor. In general, la constructii obisnuite, suprafata de pardoseala acoperita de un circuit este de ordinul 10 ÷ 25 mp, in functie de necesarul de caldura al camerei si de natura finisajului pardoselii.

INSTALATII DE INCALZIRE IN PARDOSEALA                                                       

► EXECUTIA ◄

              Realizarea unei instalatii de incalzire prin radiatie de pardoseala impune o seama de conditii si pasi obligatorii.

Pasul 1.  Pregatirea locului de montaj.

De retinut !  Pardoseala incalzitoare se executa dupa ce peretii au fost realizati, tamplaria exterioara montata si compartimentarile interioare executate.

●  Pe baza documentatiei tehnice de executie:

-          stabiliti si marcati pozitia cofretelor de distributie

-          fixati ordinea de realizare a circuitelor astfel incat sa nu se produca nici-o incrucisare de tuburi in timpul montajului

-          stabiliti si realizati toate perforatiile prin pereti, necesare traversarii tuburilor (la pozitionarea acestora se va tine seama de grosimea straturilor ce vor alcatui intreaga structura)

-          finalizati celelalte instalatii (apa rece si calda, electrice) – toate acestea trebuie sa ramana sub placa de polistiren, nefiind permise alte instalatii in acelas plan cu serpentinele de incalzire.

●   Prepararea suportului:

-          suprafata placii de beton, pe care se va monta instalatia de incalzire, trebuie sa fie neteda, fara asperitati

-          se curata cu grija resturile de beton sau mortar, cazute in timpul executiei casei si intarite

-    se matura (eventual se aspira) suprafata pardoselii si se evacueaza resturile.

Placa trebuie sa ramana curata si neteda !

Pasul 2.  Montarea cofretelor de distributie

Cofretele de distributie se amplaseaza obligatoriu mai sus decat serpentinele din pardoseala, aceasta permitand evacuarea aerului din tuburi. Prin urmare, nu este permisa, spre exemplu, alimentarea unor serpentine instalate la etaj dintr-un cofret montat la parter.

·        Amplasarea cofretelor de distributie:

-       se vor plasa in zone usor accesibile

-       pe cat posibil in centrul de greutate al instalatiei, facilitand astfel echilibrarea hidraulica a circuitelor

-       cota fata de pardoseala bruta (placa de beton) nu va fi mai mica de 0,5 m pana la axul colectorului inferior (retur), aceasta permitand racordarea serpentinelor (in cazul montarii de debitmetre pe circuite, cota minima fata de pardoseala va fi de 0,6 m)

●    Fixarea:

-          trasati pozitia suruburilor de fixare a cofretelor si executati gaurile respective

-          fixati solid cofretele cu suruburi si dibluri

●    Motoare electrotermice, termostate

              Daca aveti cofrete prevazute cu astfel de sisteme de reglaj, ele se vor monta dupa ce instalatia este montata, umpluta cu apa si aerisita, iar alimentarea electrica de actionare asigurata.

              Pasul 3.   Pregatirea suportului

                   ●   Izolatia periferica

              Este reprezentata de o banda izolatoare, cu celule inchise, flexibila, autoadeziva (tip elastomer), avand grosimea relativ mica (5 ÷ 7 mm) si latimea de 15 cm.

-                   se monteaza in lungul peretilor, in jurul stalpilor, cosurilor de fum sau de ventilatie (unde este cazul), bordurilor de la casa scarilor si a oricaror altor elemente de constructie verticale care depasesc pardoseala

-                   se pozeaza prin simpla lipire, dupa ce a fost dezlipit filmul de protectie

-                   continuitatea este obligatorie, inclusiv in dreptul usilor

                   ●   Izolatia de baza

              Este alcatuita din placi de polistiren expandat (sau extrudat), asezate astfel incat sa formeze o suprafata continua.

-       se monteaza camera cu camera, incepand, de preferinta, cu cea mai mare (pentru a se diminua pierderile de material)

-       asezarea placilor se incepe cu latura opusa usii, continuand in randuri succesive catre usa

-       completarile la margini se vor face cu straifuri decupate din placi intregi, resturile de placi urmand a se folosi pe latura adiacenta din camera vecina (vezi figura alaturata)

-       acolo unde se gasesc alte instalatii (apa, electrice), se decupeaza pe spatele placii de polistiren santuri sau locase in care se vor ingropa aceste instalatii, astfel incat placa de polistiren sa calce ferm pe suprafata de beton

-       dupa asezare, placile se vor solidariza intre ele cu banda adeziva, care va impiedica patrunderea apei din sapa. La fel se va proceda si intre placile de margine si banda perimetrala.

IMPORTANT – Daca se utilizeaza placi din polistiren preformate, la asezare se va urmari alinierea riguroasa a ploturilor, ceea ce va permite montajul corect al tuburilor.

     NOTA

In cazul incaperilor de la parter, in case fara subsol sau cu subsol neincalzit, este recomandat a se aseza, sub placile de polistiren, o folie din polietilena, cu rol de bariera de vapori.

Pasul 4.   Serpentinele de incalzire

AVERTISMENT !    Aceasta operatiune se executa numai in conformitate cu planul intocmit de proiectant, respectand intocmai traseul, pasul intre tevi, lungimea fiecarui circuit, locul si raza de curbura pentru fiecare schimbare de directie a tevii.

  Varianta  I – Tub multistrat PEXAL ROMPIPES pe placa de polistiren plana

·                    intindeti pe toata suprafata camerei, peste placile de polistiren o folie de polietilena ; pe tot perimetrul camerei, ca si pe langa toate elementele verticale pe care ati lipit banda perimetrala, folia va fi ridicata pe verticala pe aceeasi inaltime cu banda. Daca fasiile de polietilena sunt mai inguste decat latimea camerei, fiind necesar sa alaturati mai multe fasii pentru a acoperi toata camera, atunci petreceti fasiile alaturate cu min. 10 cm una peste alta

·                    peste folia de polietilena asezati plasa metalica de armare, pe toata suprafata camerei. Suprapuneti tronsoanele alaturate de plasa pe cca. 10 cm si legati-le intre ele cu « soricei » de plastic sau cu sarma (fara a rupe folia)

·                    desfaceti colacul de tub din ambalajul sau

·                    incepeti derularea tubului de pe colac

·                    cu ajutorul dispozitivului de taiat (cu rola) taiati capatul tubului si finisati-l cu ajutorul calibratorului potrivit

·                    introduceti pe tub un arc de indoit de diametrul adecuat

·                    indoiti tubul la lungimea potrivita pentru conectare la distribuitor

introduceti capatul astel pregatit in cofret, prin spatele colectorului, apoi conectati-l la distribuitor, folosind conectorul adecvat

·                    derulati treptat tubul de pe colac, indreptandu-l usor cu mana

·                    culisati arcul de indoit pe tub si executati curbele in conformitate cu planul intocmit de proiectant

·                    continuati astfel pana terminati serpentina si ati revenit la cofret

·                    executati ultima curba, pe verticala si taiati tubul la lungimea potrivita pentru conectare la colector, apoi conectati la acesta, folosind conectorul potrivit

·                    cu aceasta, serpentina este terminata. Procedati la fel cu celelalte serpentine.

·                    reveniti pe traseul fiecarei serpentine si fixati clemele de blocare a plasei si tubului. In functie de tipul clemei folosite, plasa de armare se fixeaza pe sub clema sau pe deasupra acesteia (vezi figurile urmatoare).Clemele au rol de fixare a traseului serpentinei si de a distanta ansamblul plasa – tub fata de placa de polistiren pentru a permite inglobarea in sapa de beton

Clemele se plaseaza astfel :

-                      cate una de fiecare parte a fiecarei curbe

-                      cate una la fiecare 0,7 ÷ 1,0 m pe tronsoanele drepte

  Varianta  II – Tub multistrat PEXAL ROMPIPES pe placa de polistiren preformata (plotata)

·                         desfaceti colacul de tub din ambalajul sau

·                         incepeti derularea tubului de pe colac

·                         cu ajutorul dispozitivului de taiat (cu rola) taiati capatul tubului si finisati-l cu ajutorul calibratorului potrivit

·                         introduceti pe tub un arc de indoit de diametrul adecuat

·                         indoiti tubul la lungimea potrivita pentru conectare la distribuitor

introduceti capatul astel pregatit in cofret, prin spatele colectorului, apoi conectati-l la distribuitor, folosind conectorul adecuat

·                         derulati treptat tubul de pe colac, indreptandu-l usor cu mana

·                         culisati arcul de indoit pe tub si executati curbele in conformitate cu planul intocmit de proiectant. Tubul se va presa cu talpa intre nuturile placii de polistiren, ramanand blocat intre acestea

·                         continuati astfel pana terminati serpentina si ati revenit la cofret

·                         executati ultima curba, pe verticala si taiati tubul la lungimea potrivita pentru conectare la colector, apoi conectati la acesta, folosind conectorul potrivit

·                         cu aceasta, serpentina este terminata. Procedati la fel cu celelalte serpentine

·                         asezati plasa metalica de armare peste tub, pe toata suprafata camerei. Suprapuneti tronsoanele alaturate de plasa pe cca. 10 cm si legati-le intre ele cu « soricei » de plastic sau cu sarma. Nu mai este necesara legarea plasei de tub si nici cleme de blocare

  Varianta  III – Tub tip PEXb-Al-PEXb ROMPIPES pe placa de polistiren plana

·                    intindeti pe toata suprafata camerei, peste placile de polistiren o folie de polietilena ; pe tot perimetrul camerei, ca si pe langa toate elementele verticale pe care ati lipit banda perimetrala, folia va fi ridicata pe verticala pe aceeasi inaltime cu banda.Daca fasiile de polietilena sunt mai inguste decat latimea camerei, fiind necesar sa alaturati mai multe fasii pentru a acoperi toata camera, atunci petreceti fasiile alaturate cu min. 10 cm una peste alta

·                    peste folia de polietilena asezati plasa metalica de armare, pe toata suprafata camerei. Suprapuneti tronsoanele alaturate de plasa pe cca. 10 cm si legati-le intre ele cu « soricei » de plastic sau cu sarma (fara a rupe folia)

·                    desfaceti colacul de tub din ambalajul sau

·                    incepeti derularea tubului de pe colac

·                    cu ajutorul clestelui de taiat sau a dispozitivului cu rola, taiati capatul tubului si finisati-l

·                    curbati tubul la lungimea potrivita pentru conectare la distribuitor

·                    introduceti capatul astel pregatit in cofret, prin spatele colectorului, apoi conectati-l la distribuitor, folosind conectorul adecuat

·                    derulati treptat tubul de pe colac si executati curbele in conformitate cu planul intocmit de proiectant

·                    pe masura ce inaintati, blocati tubul pe plasa de armare cu « soricei » de plastic. Atentie ! TUBUL PE-X ESTE UN TUB CU MEMORIE, NU RAMANE CURBAT CA CEL DE TIP MULTISTRAT.

·                    continuati astfel pana terminati serpentina si ati revenit la cofret

·                    executati ultima curba, pe verticala si taiati tubul la lungimea potrivita pentru conectare la colector, apoi conectati la acesta, folosind conectorul potrivit

·                    cu aceasta, serpentina este terminata. Procedati la fel cu celelalte serpentine.

·                    reveniti pe traseul fiecarei serpentine si fixati clemele de blocare a plasei si tubului. In functie de tipul clemei folosite, plasa de armare se fixeaza pe sub clema sau pe deasupra acesteia (vezi figurile de la varianta I ).Clemele au rol de fixare a traseului serpentinei si de a distanta ansamblul plasa – tub fata de placa de polistiren pentru a permite inglobarea in sapa de beton

  Varianta  IV – Tub tip PEXb-Al-PEXb ROMPIPES pe placa de polistiren preformata (plotata)

               

·        desfaceti colacul de tub din ambalajul sau

·        incepeti derularea tubului de pe colac

·        cu ajutorul dispozitivului de taiat (cu rola) sau a clestelui de taiat, taiati capatul tubului si finisati-l

·        curbati tubul la lungimea potrivita pentru conectare la distribuitor

·        introduceti capatul astel pregatit in cofret, prin spatele colectorului, apoi conectati-l la distribuitor, folosind conectorul adecuat

·        derulati treptat tubul de pe colac, si executati curbele in conformitate cu planul intocmit de proiectant. Tubul se va presa cu talpa intre nuturile placii de polistiren, ramanand blocat intre acestea. La executarea curbelor, folositi, pe cat posibil, curbura naturala a tubului

·        continuati astfel pana terminati serpentina si ati revenit la cofret

·        executati ultima curba, pe verticala si taiati tubul la lungimea potrivita pentru conectare la colector, apoi conectati la acesta, folosind conectorul potrivit

·        cu aceasta, serpentina este terminata. Procedati la fel cu celelalte serpentine

·        asezati plasa metalica de armare peste tub, pe toata suprafata camerei. Suprapuneti tronsoanele alaturate de plasa pe cca. 10 cm si legati-le intre ele cu « soricei » de plastic sau cu sarma.

 Este recomandata blocarea plasei cu scoabe infipte in placile de polistiren, la distante de cca. 1,0 m una de alta

NOTA IMPORTANTA !  Indiferent de tipul de teava, serpentinele se realizeaza dintr-o singura bucata. Nu se vor face inadiri pe traseul serpentinei !

             

Pasul 5.  Umplerea instalatiei. Proba de presiune.

Dat fiind faptul ca instalatia de pardoseala va deveni una ascunsa, fara posibilitatea de a mai fi vazuta dupa turnarea sapei de beton, umplerea si proba de presiune sunt operatiuni mai pretentioase decat la instalatiile obisnuite. Se procedeaza dupa cum urmeaza :

·                    legati printr-un furtun robinetul de golire de pe bara retur a cofretului de distributie la instalatia de alimentare cu apa potabila (fixati ferm furtunul cu ajutorul unui colier)

·                    inchideti complet ventilele de pe tur si retur ale tuturor circuitelor de pardoseala legate la cofret

·                    deschideti robinetul de golire la care ati legat furtunul de alimentare

·                    deschideti lent ventilul de retur, apoi pe cel de tur, de la un singur circuit de pardoseala

·                    asteptati umplerea completa a acestui circuit (pana cand nu mai iese aer prin ventilele automate de dezaerisire)

·                    reinchideti ventilele tur si retur ale circuitului astfel umplut si umpleti circuitul al doilea, procedand in acelasi mod ca la primul

·                    urmand aceeasi procedura, umpleti unul cate unul toate circuitele

·                    verificati cu atentie daca exista scapari de apa si corectati, daca este cazul

·                    inchideti lent robinetul de golire prin care ati facut umplerea si debransati furtunul

·                    in locul furtunului legati pompa manuala pentru proba de presiune (manometrul sa fie in perfecta stare si verificat metrologic)                       

·                    daca ventilele automate de dezaerisire au presiunea nominala mai mica de 10 bar, se demonteaza si se inlocuiesc cu dopuri (nu este necesara aceasta inlocuire daca ventilele sunt cu Pn 10 sau mai mult)

·                    redeschideti toate ventilele tur si retur ale circuitelor de pardoseala, precum si robinetul la care ati montat pompa de presiune

·                    cu ajutorul pompei manuale, ridicati presiunea din instalatie la 10 bar

·                    instalatia va ramane la presiunea de 10 bar timp de 12 ore, timp in care verificati minutios toate racordurile si eliminati eventuale neetanseitati

·                    dupa terminarea probei, reveniti la presiunea retelei de alimentare cu apa si inchideti robinetul de golire prin care ati facut proba de presiune

·                    daca a fost necesara demontarea ventilelor de dezaerisire, inchideti ventilele tur si retur ale circuitelor de pardoseala, demontati dopurile si remontati in locul lor ventilele de dezaerisire, apoi redeschideti ventilele circuitelor

·                    instalatia va ramane la presiunea retelei pe toata perioada de turnare si intarire a sapei de beton.

              Pasul 6.  Realizarea sapei

§                     Pardoseala ce se realizeaza la o instalatie de incalzire de pardoseala este o pardoseala flotanta. Ca atare, aceasta nu se leaga in nici-un fel de celelalte elemente ale constructiei (pereti, stalpi etc.)

§                     Sapa se toarna avand peretii despartitori realizati, tocurile usilor montate, tencuiala si gletul executate. La montarea tocurilor usilor se va tine seama de cota finita a pardoselii, dupa ce a fost turnata sapa.

§                     Nu se va turna sapa la temperaturi mai mici de 5°C.

§                     Utilizarea unui aditiv fluidizant la prepararea sapei este necesara, acesta asigurand lucrabilitatea betonului fara a se mari cantitatea de apa (ceea ce ar diminua rezistenta mecanica a sapei). Mai mult, aditivul amelioreaza rezistenta la solicitari mecanice si conductivitatatea termica a sapei

§                     Optional, se poate adauga in compozitie si o mica doza de fibre scurte de polipropilena, cu rol de armatura dispersa in masa sapei.

§                     Grosimea sapei va fi cu 30 mm peste generatoarea superioara a tubului in incaperi in care nu sunt rosturi de dilatare si 40 mm in incaperi cu rosturi.

§                     Turnarea se va efectua cu atentie, urmarindu-se planeitatea si finisarea ingrijita a suprafetei (pe care urmeaza a se aplica finisajul pardoselii).

 In tabelul urmator se prezinta, cu titlu orientativ, o reteta de beton pentru sapa :

COMPONENTE		Dozare pentru betoniera
Liant : ciment		50 Kg  (1 sac)
Agregate	Pietris 4 ÷ 8 mm	120 Kg (cca ¾ de roaba de 75 litri)
	Nisip 0 ÷ 4 mm	140 Kg (cca o roaba de 75 litri)
Apa		Cca. 18 litri
Aditiv :		300 ÷ 400 grame
Optional :Fibre scurte polipropilena		85 ÷ 90 grame

  http://www.scritube.com

ANUNȚ IMOBILIAR 

Vand , AP.3 CAM , CF.1 , ET.3/10 , proprietate din 1977 cand se consteruia de calitate  ,  antiseismic  – coanstrucție specială  monolit prin turnare beton , GROSIME ZID = 32 CM  , 

BALCON LOGIE ,  SEMIDECOMANDAT ( poate fi recompartimentat  si transformat relativ   simplu in decomandat ,   CONTORIZAT APA SI CALDURA . Blocul este racordat (la fiecare etaj)  și la reteaua separată  de gaz metan pentru centrală proprie   . LIFT , SCARA CURATA , CIVILIZATĂ , LINISTE  .St = 84,46 MP - Preț 68.000 euro , negociabil !Tel. 0727999455  -  E-mail : faosimob@yahoo.com

Potrivit expertilor, cladirile vechi cu ziduri groase sunt mai confortabile si mai economice in starea originala, fara a fi placate cu polistiren.