Se afișează postările cu eticheta constructii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta constructii. Afișați toate postările

luni, 20 iunie 2016

Dreptul de proprietate privată



Atenție cum vă împrumutați - Ai banii, dar n-ai cui să-i dai !



O familie a încheiat un împrumut de 15.000 de euro, pe care l-a girat cu imobilul aflat în proprietate. În contract se specifica faptul că, în cazul în care debitorii nu restituie suma împrumutată la termen, creditorul va putea solicita executarea apartamentului pus garanţie,

În ultima perioadă, piaţa neagră a împrumuturilor a cunoscut o dezvoltare fără precedent, deşi riscurile sunt catastrofale. Fenomenul a luat amploare, după ce băncile au impus condiţii aspre pentru cei care doresc să acceseze credite. Sumele puse în joc de aceşti escroci sunt fabuloase, în comparaţie cu cele pe care le poate obţine de la o bancă un român cu un salariu mic. Dar, în încercarea de a obţine un împrumut mare fără prea multă bătaie de cap, oamenii cad direct în capcana cămătarilor online.
Pe internet, la un click distanţă, spaţiul virtual s-a umplut de oferte „avantajoase“, pentru cei care au  dificultăţi financiare. Cel mai des cad în capcană persoanele naive sau disperate să obţină rapid nişte bani. Condiţiile acordării unor astfel de împrumuturi sunt cât se poate de atractive la prima vedere: fără giranţi, fără carte de muncă, e de ajuns buletinul. De fapt, în spatele acestor oferte se află o dobândă enormă şi garanţii imobiliare riscante.
Reprezentanţii unui site de anunțuri ne-au explicat că orice persoana îşi poate face cont şi apoi posta orice dorește, pe propria răspundere. Juriştii afirmă, însă, că aceste și site-urile pot fi trase la răspundere, dar numai dacă persoana vătămată face o plângere în instanţă că a fost prejudiciată din cauza anunţului publicat. Dar acest lucru nu se întâmplă, iar oamenii se judecă doar cu cămătarii. Există însă şi un caz când un site a fost urmărit penal, în 2015, pentru proxenetism, după ce procurorii au stabilit că prin intermediul acestuia erau racolaţi clienţi de către mai multe persoane. Judecătorii i-au suspendat activitatea pentru 60 de zile, dar ulterior site-ul şi-a reluat activitatea ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat.
Acte cu care escrocii căștigă în instanță
Cel mai des apelează la astfel de împrumuturi de la cămătari tinerii fără studii superioare, aflaţi în impas financiar. Unii au probleme  medicale, alții au pierdut o sumă mare la jocurile de noroc sau au dosare în justiție și trebuie să plătească despăgubiri civile. Dacă discutăm de sume mari, de ordinul a zeci de mii de euro, cămătarii cer o dobândă de 3-5 la sută pe lună, ceea ce înseamnă 42-48 la sută pe an. Dobânda poate fi ceva mai mică, dacă există garanţii mari (case, maşini). La sume mai mici, de ordinul a mii de euro, dobânda lunară este de 4-5 la sută, plus penalităţile care se ridică la 3 la sută pe zi, începând din prima zi scadentă a împrumutului.
În actele de la notariat nu se pomenește nimic despre dobândă, cuvânt care l-ar transforma direct în cămătar pe cel care împrumută banii. Cel care primește banii semnează că a primit o sumă, care reprezintă banii împrumutaţi plus dobânda. Spre exemplu, dacă o persoană se împrumută cu 20.000 de euro, pe contract este trecută o sumă mai mare, care include şi dobânzile. Avocatul Adrian Cuculis spune că, de fapt, între cele două persoane fizice se încheie, la notar, un contract de împrumut ipotecar. Dobânzile şi penalităţile nu sunt stipulate în contract, ci doar verbal, între cele două persoane.
Cămătarii sunt susţinuţi mai nou de jurişti cu experienţă, astfel încât contractele de împrumut  sunt foarte bine întocmite, iar în cazul nerambursării banilor, instanţa poate să dispună, legal, evacuarea pârâtului, dacă acesta a garantat cu proprietatea. Adesea, pe lângă  o proprietate imobiliară pusă gaj, creditorul stabileşte, verbal, clauze printre care şi penalităţi de până la 3 la sută pe zi din sumă totală.
Ai banii, dar n-ai cui să-i dai
Un astfel de exemplu este cel al unei familii din Bucureşti care a încheiat un împrumut de 15.000 de euro, pe care l-a girat cu imobilul aflat în proprietate.  Restituirea sumei urma să se facă în mai multe etape. În contract se specifica faptul că, în cazul în care debitorii nu restituie suma împrumutată la termen, creditorul va putea solicita executarea apartamentului pus de familie garanţie, fără somaţie, conform unor condiţii din Codul Civil. În afara gajului, cei care au făcut împrumutul au fost de acord şi cu plata unor penalităţi de întârziere de 3 la sută pe zi din suma împrumutată. Familia a achitat la timp ratele, numai că ultima nu a putut fi onorată, întrucât pur și simplu persoana creditoare nu mai era de găsit. De fapt, cămătarul a dispărut tocmai pentru a fi depăşit ultimul termen de plată din contract şi, în acest fel, pentru a putea executa gajul şi a încasa penalităţile. Astfel, la mai puţin de o săptămână, cămătarii au solicitat executarea judecătorească a apartamentului, solicitând, totodată, în acest caz, şi plata penalităţilor. În instanţă, familia a reuşit să suspende temporar executarea și se judecă cu cămătarul pentru anularea penalităţilor.
Potrivit Legii nr. 216/2011, activitatea de cămătărie este considerată o infractiune: “Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la şase luni la cinci ani”. Totodată, în astfel de cazuri, este prevăzută şi confiscarea sumelor de bani obţinute prin săvârşirea  de camătă.
Anunț de împrumut în româna 
„Buna ziua sunt o femeie de afaceri. Am pus la dispozitie un împrumut de 5.000 de EURO la 2.000.000 EURO condiții foarte simplu pentru toţi oamenii sincer şi serios care să ramburseze cu o rată a dobânzii de 3 % anual pe o perioadă de rambursare la preţuri accesibile. Pentru mai multe detalii vă rugăm să contactaţi-mă prin e-mail (…)”
Considerând că fiecare dintre noi se întâlneşte cu probleme – mai mari sau mai puţin importante – legate de proprietatea privată, vă propunem, în cele ce urmează, câteva din prevederile introductive, pe această temă, din Codul civil.
Alegerea acestui subiect ţine, pe de altă parte, şi de faptul că Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost amendată prin mai multe acte normative – de modificare sau de punere în aplicare – pe care le vom semnala la momentul potrivit.
Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Tot în condiţiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalităţi şi dezmembrăminte, după caz.
Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.
Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate. Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată şi prin voinţa proprietarului, cu excepţiile prevăzute de lege.
Dobândirea dreptului de proprietate
Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, moştenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupaţiune, tradiţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi.
Proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ, precum şi prin alte modalităţi în măsura în care acestea se reglementează prin lege.
Cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscriere în cartea funciară. În ce priveşte condiţiile de înscriere, potrivit art. 888 Cod civil, înscrierea în cartea funciară se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor sau în baza unui alt act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta.
ATENŢIE! Două trimiteri, în acest sens, sunt bine de reţinut.
* Prin Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, se prevede, totodată, că dipoziţiile privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil.
Prin aceeaşi lege nr.71/2011 de punere în aplicare, astfel cum a fost modificată, recent, prinOrdonanţa de urgenţă nr. 79/2012 (în aplicare începând cu 20 aprilie a.c.) se mai prevede că dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Până la finalizarea lucrărilor de cadastru, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi.
Până la îndeplinirea condiţiilor privind finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, ori de câte ori proprietarul imobilului are un drept de opţiune, el dobândeşte dreptul de proprietate asupra lucrării începute după intrarea în vigoare a Codului civil de la data cererii de chemare în judecată prin care a solicitat recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra lucrării, dacă acţiunea a fost admisă.
Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor
Proprietatea terenului se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.
Proprietarul poate face, deasupra şi în subsolul terenului, toate construcţiile, plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă, în afară de excepţiile stabilite de lege, şi poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce.
El este ţinut să respecte, în condiţiile şi în limitele determinate de lege, drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor şi apelor subterane, lucrărilor şi instalaţiilor subterane şi altora asemenea.
Apele de suprafaţă şi albiile acestora aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg, în condiţiile prevăzute de lege. Proprietarul unui teren are, de asemenea, dreptul de a apropria şi de a utiliza, în condiţiile legii, apa izvoarelor şi a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatică, precum şi apele pluviale.
Stingerea dreptului de proprietate
Dreptul de proprietate privată se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin nefolosire. El poate fi însă dobândit de altul prin uzucapiune sau într-un alt mod, în cazurile şi condiţiile anume determinate de lege.
Proprietarul poate abandona bunul său mobil sau poate renunţa, prin declaraţie autentică, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, înscris în cartea funciară. Dreptul se stinge în momentul părăsirii bunului mobil, iar dacă bunul este imobil, prin înscrierea în cartea funciară, în condiţiile legii, a declaraţiei de renunţare.
Exproprierea se poate face numai pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit legii, cu justă şi prealabilă despăgubire, fixată de comun acord între proprietar şi expropriator. În caz de divergenţă asupra cuantumului despăgubirilor, acesta se stabileşte pe cale judecătorească.
Confiscarea, ca o altă cale de stingere a dreptului de proprietate, operează numai asupra bunurilor destinate sau folosite pentru săvârşirea unei infracţiuni ori contravenţii sau cele rezultate din acestea.
Uzucapiunea
Pentru că am menţionat anterior dobândirea bunului prin uzucapiune, trebuie arătat aici că, în condiţiile arătate prin art. 928 şi urm. din Codul civil, posesorul poate dobândi proprietatea asupra bunului posedat sau, după caz, asupra fructelor produse de acesta. În ce priveşte uzucapiunea imobiliară, Codul civil tratează separat uzucapiunea extratabulară şi cea tabulară. În primul caz, dreptul de proprietate asupra unui imobil şi dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă:
a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, şi-a încetat existenţa;
b) a fost înscrisă în cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate;
c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.
În toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă şi-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terţă persoană să îşi fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune.
ATENŢIE:
Potrivit Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare, dispoziţiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei.
Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
În cazul posesiilor începute după intrarea în vigoare a Codului civil, dacă erau deschise cărţi funciare, până la finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, uzucapiunea extratabulară îşi produce efectele de la data introducerii cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat constatarea îndeplinirii cerinţelor legale ale acestui mod de dobândire, dacă acţiunea a fost admisă, respectiv de la data invocării excepţiei uzucapiunii, dacă această excepţie a fost admisă.
Acţiunea în revendicare
Prin admiterea, de către instanţă, a acţiunii în revedendicare, pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleaşi condiţii, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii.
Posesorul de rea-credinţă sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, şi la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar. Potrivit art. 597 Cod civil, lucrările făcute de un detentor precar sunt supuse, în mod corespunzător, regulilor aplicabile autorului de rea-credinţă.
Atragem atenţia şi asupra dispoziţiei următoare, de real interes practic, potrivit căreiaproprietarul poate fi obligat, la cerere, să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a făcut. Cheltuielile utile se restituie, la cerere, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel.
De reţinut, însă, că obligaţia de restituire se aplică numai în acele situaţii în care cheltuielile nu se concretizează într-o lucrare nouă, caz în care sunt incidente dispoziţiile corespunzătoare din materia accesiunii imobiliare artificiale.
De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea şi culegerea fructelor sau a productelor.
Pârâtul are un drept de retenţie asupra produselor până la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea şi culegerea acestora, cu excepţia cazului în care proprietarul furnizează pârâtului o garanţie îndestulătoare.
Dreptul de retenţie nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului purtător de fructe sau când intrarea în stăpânirea materială a bunului s-a făcut prin violenţă ori fraudă sau când produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scăderi semnificative a valorii lor.
Proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptuare (făcute pentru propria plăcere a deţinătorului pârât şi care nu măresc valoarea bunului).
Posesorul are dreptul de a-şi însuşi lucrările efectuate cu aceste cheltuieli numai dacă prin aceasta bunul nu se deteriorează. Şi aici se aplică regula, potrivit căreia, dacă cheltuielile s-au concretizat într-o lucrare nouă, atunci sunt incidente dispoziţiile corespunzătoare din materia accesiunii imobiliare artificiale.

Despre Autor  ⁄ Mihai Sintescu



Uzucapiunea extratabulară Uzucapiunea imobiliară Efectele posesiei

Art. 930 Noul cod civil CAPITOLUL III 
Efectele posesiei SECŢIUNEA a 2-a Uzucapiunea imobiliară



(1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil şi dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă:

a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, şi-a încetat existenţa;

b) a fost înscrisă în cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate;

c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară.


(2) În toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă şi-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terţă persoană să îşi fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune.


Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-930-uzucapiunea-extratabulara-uzucapiunea-imobiliara-efectele-posesiei

joi, 1 mai 2014

Imobiliarele - Butoiul cu pulbere

Butoiul cu pulbere care ar putea exploda in 2014 pe piata apartamentelor 


Cresterea economica a Romaniei si suplimentarea fondurilor pentru programul "Prima Casa" in 2014 readuc speranta pe piata imobiliara la inceput de an. Analistii ii tempereaza totusi pe cei mai optimisti, avertizand ca nu va exista un boom imobiliar, ci doar o "dezmortire" usoara a pietei.





Romanii ar trebui sa isi cumpere o locuinte atunci cand si-o permit, cand au o vizibilitate asupra venitului lor in urmatorii ani si cand costul unui credit nu reprezinta o suma exorbitanta in raport cu venitul lor. 

Factorii generali au aratat ca ultimii doi ani au fost mai favorabili achizitiei unei locuinte: ritmul de scadere a preturilor a incetinit puternic, aratand semne de stabilizare si incadrandu-se intr-un procent de negociere.

"Piata imobiliara va avea o anumita crestere in 2014. Exista o revenire a acestei piete inca din 2013 care s-a bazat in special pe scaderea preturilor la achizitie si la inchiriere... Parera mea este insa ca bancile se vor orienta mai mult spre creditele de consum, pentru ca deja sunt foarte aglomerate cu creditele imobiliare. Creditele de consum sunt mult mai usor de manipulat si de manevrat la nivelul bancilor", a declarat pentru Business24, analistul economic Mircea Cosea.



Inca din 2013 asistam la o revenire a pietei imobiliare, bazata in special pe scaderea preturilor locuintelor, atat pe piata vanzarilor, cat si pe piata inchirierilor.

"Scoaterea pe piata a acestor proprietati este o chestiune de timp. In cazul unei inflatii de astfel de proprietati, mai ieftine, intreaga piata rezidentiala poate fi trasa in jos. Nu in ultimul rand, anul 2014 este un an electoral, ceea ce poate rezerva suficiente surprize", a spus Daniel Crainic intr-un interviu acordat Ziare.com.

Cum estimati ca vor evolua preturile locuintelor in 2014?

As raspunde la aceasta intrebare prin prisma evolutiei preturilor in acest an, cand, dupa doi ani relativi calmi (2011 si 2012), am asistat la scaderi de preturi destul de mari in toata tara.

Anul se incheie cu un nivel mediu al preturilor apartamentelor situat in jurul valorii de 900 de euro/mp, valoare cu aproape 10% mai mica decat cea de la inceputul anului. Fata de inceputul crizei, preturile apartamentelor sunt in prezent cu 56% mai mici.

Practic, cu suma cu care putea fi cumparata o garsoniera in 2008, acum poate fi achizitionat un apartament cu trei camere, lucru valabil in majoritatea oraselor din tara.

In aceste conditii, ne asteptam la un an 2014 in care preturile apartamentelor vor scadea, dar nu foarte mult, ele fiind deja jos comparativ cu perioada de varf.

Totusi, pe piata rezidentiala romaneasca asistam la o anomalie daca e sa ne comparam cu tarile occidentale, la noi, preturile pe rezidentialul nou si vechi sunt inca destul de apropiate.

Cum vor evolua costurile asociate cumpararii unei case?

Chiar daca e posibil sa oscileze, aceste costuri vor ramane, cel mai probabil, in parametri normali comparand cu pretul proprietatii. Comisionul agentiilor nu poate creste, iar costurile notariale, cele cu evaluarea unei proprietati, obtinerea certificatului energetic sau comisioanele bancare nu pot creste nici ele semnificativ in raport cu costul total de achizitie.

Anticipati alte modificari care afecteaza cumpararea unui apartament - cum a fost anul acesta introducerea obligativitii certificatelor energetice, de exemplu?

Cu siguranta bancile au un cuvant important de spus daca ne uitam la portofoliul in crestere a locuintelor executate silit. Scoaterea pe piata a acestor proprietati este o chestiune de timp. In cazul unei inflatii de astfel de proprietati, mai ieftine, intreaga piata rezidentiala poate fi trasa in jos.

Nu in ultimul rand, anul 2014 este un an electoral, ceea ce poate rezerva suficiente surprize.

Este indicat ca romanii sa-si cumpere o locuinta in 2014?

Romanii ar trebui sa isi cumpere o locuinte atunci cand si-o permit, cand au o vizibilitate asupra venitului lor in urmatorii ani si cand costul unui credit nu reprezinta o suma exorbitanta in raport cu venitul lor. 

vineri, 14 februarie 2014

Cele mai sigure investiţii in 2014

Managerii anunţă un an bun pentru imobiliare: urmează creşteri 




Directorii generali din toată lumea par să fi fost atinşi de un val de optimism neaşteptat. Atât în România cât şi în restul lumii, aceştia se aşteaptă la creşteri ale veniturilor atât pe termen scurt cât şi pe termen mediu. Acest lucru este valabil în toate industriile, chiar şi domeniul bancar şi imobiliare, care au fost pe lista celor mai puternic destabilizate de valul de criză economică. 
După mai mulţi ani de incertitudine, timp în care fixarea unui plan de afaceri părea mai degrabă o utopie, apar şi primele semne bune. Oamenii de afaceri din întreaga lume au început să îşi descrie afacerile drept stabile şi sunt încrezători sau chiar foarte încrezători în viitor. Cu atât mai încurajator este faptul că această atitudine a managerilor se resimte la nivel global.

„Numărul directorilor generali încrezători în perspectivele de creştere pe termen scurt a crescut semnificativ, iar acest lucru poate indica intrarea unui nou ciclu de creştere a economiei globale. În general, ciclurile de expansiune sunt mai lungi decât cele de recesiune, aşadar ne putem aştepta la o perioadă mai lungă de creştere economică. Este posibil însă ca această creştere să decurgă într-un ritm destul de lent”, arată Vasile Iuga, country manager Pricewaterhouse Coopers.

Managerii vor să îşi crească afacerile prin inovaţie şi servicii cât mai performante

Referitor strict la România, datele studiului arată că 96% dintre managerii intervievaţi estimează că le vor creşte veniturile în următorii trei ani, iar 49% dintre ei sunt foarte încrezători că acest lucru se va întâmpla. 86% dintre ei sunt încrezători în creşterea veniturilor în următoarele 12 luni, iar 39% dintre intervievaţi sunt foarte încrezători că acest lucru va fi posibil. Atunci când trasează aceste perspective, directorii generali din România se bazează pe strategiile de inovaţie atât în materie de produse cât şi în materie de servicii. Un sfert dintre ei chiar iau în calcul extinderea pe pieţele unde deja activează.

„Directorii generali intervievaţi au trasat clar trei tendinţe globale majore pe care ei le aşteaptă. Primul este progresul tehnologic rapid, urmat de schimbările demografice şi, nu în ultimul rând, modificările de putere financiară. Aceştia sunt cei trei factori despre care ei consideră că vor avea un impact mare asupra companiei pe care o conduc”, continuă oficialul PwC.

Mediul economic rămâne unul dificil, iar managerii trag un semnal de alarmă în acest sens

De data aceasta, România se încadrează perfect în tiparele mondiale, managerii locali rezonând cu cei din restul lumii. Iar acest lucru este valabil atât în cazul estimărilor optimiste de viitor, precum există şi o solidaritate legată de mediul economic dificil creat de ultimii ani.

„Directorii generali sunt în continuare îngrijoraţi de supra-reglementare, deficitele bugetare care au atins niveluri foarte ridicate precum şi de povara fiscală. Aceştia trimit un mesaj clar autorităţilor, prin care vor să facă bine cunoscute aceste neajunsuri”, arată Vasile Iuga.

Dacă topul optimiştilor în viitorul mediului de afaceri internaţional este condus de directorii generali din domeniul turismului, într-un procent de 46%, pe locul doi, la mică distanţă, se află sectorul bancar şi pieţele de capital. 45% dintre managerii din aceste două domenii sunt încrezători că le vor creşte veniturile în următoarele 12 luni. Urmează domeniile retail, servicii financiare, comunicaţii şi apoi inginerie şi construcţii. 41% dintre managerii din aceste două ultime domenii aşteaptă ca următorul an să le crească cifra de afaceri. La cealaltă extremă, cei mai puţin încrezători în viitor sunt managerii din industria metalurgică: doar 19% dintre aceştia cred în creşterea veniturilor companiilor lor în următoarele 12 luni.    Autor: Mihaela Ochiană, IMOPEDIA.ro

Creştere economică, în 2014: aproape 5%, în pieţele emergente


Țările în curs de dezvoltare întrunesc factorii pentru a recupera ritmul economic în cursul acestui an, cu o creştere de 4,7% preconizată pentru 2014 şi peste 5% pentru anul 2015, arată cea mai recentă analiză EY, „Rapid-growth markets forecast” (RGMF). Pe termen mediu, pieţele emergente au multe cărţi valoroase de aruncat în joc, subliniază specialiştii.

Deşi prognozele sunt optimiste atât pentru 2014, cât şi pentru 2015, analiştii subliniază că riscul de ieşiri de capital şi cel de încetinire bruscă a creşterii au crescut. Ritmul de creştere în ţările în curs de dezvoltare ar putea fi încetinit de ieşirile de capital, chiar şi până la o valoare de aproape 3% până în 2015, cu repercusiuni la nivel mondial.
„În timp ce creşterea economică este de aşteptat să se menţină constantă, pe parcursul următorilor doi ani, se estimează că se vor produce mai multe divergenţe în privinţa ritmului de creştere în rândul pieţelor emergente. Astfel, pe continentul american, pieţele emergente se luptă să-şi recâştige impulsul, în timp ce avansul constant al Chinei atrage după sine creşterea pieţelor emergente din Asia. Cu o producţie industrială surprinzător de puternică în Polonia şi în Republica Cehă, Europa emergentă câştigă tot mai multă putere, orientându-se tot mai mult către Vest, mai ales în condiţiile în care Germania conduce zona Euro către ieşirea din recesiune”, se arată în studiul RGMF, realizat de compania de cosultanţă EY.
  • În următoarea decadă, clasa mijlocie din ţările în curs de dezvoltare se va dubla – de la 94 milioane în 2012, va ajunge la aproape 200 milioane gospodării până în 2022
  • Achiziţia de produse de larg consum şi servicii creşte odată cu clasa de mijloc, iar producătorii şi furnizorii din pieţele emergente îşi concentrează atenţia către propriile pieţe, pentru a profita de creşterea cererii
În acelaşi timp, odată cu clasa de mijloc, va urca semnificativ şi cererea pentru servicii în educaţie şi sănătate, precum şi în formarea de competenţe pentru forţa de muncă. Cheltuielile cu servicii precum cele de comunicaţii, cultură sau recreare vor creşte de cel puţin două ori mai repede decât cheltuielile destinate alimentaţiei.
„Prognoza menţionează apariţia câtorva tendinţe majore, implicând modificări radicale ale puterii de cumpărare, care se manifestă în unele dintre cele mai importante pieţe emergente. În China, numărul de gospodării care vor înregistra venituri de peste 35.000 dolari în termeni reali se va tripla, ajungând la peste 80 milioane până în 2022. Astfel, în 2022, China va avea mai multe gospodării cu acest nivel de venit decât Japonia”, explică specialiştii EY.
  • China va vedea cele mai importante schimbări, dar toate ţările în curs de dezvoltare vor resimţi transformări
  • Până în 2022, peste 15 milioane gospodării vor înregistra venituri de peste 35.000 dolari, în Brazilia şi Rusia
  • Mexicul, Turcia şi India vor număra fiecare câte 10 milioane gospodării cu acest nivel de venituri
  • În Nigeria, numărul de gospodării cu venituri de peste 10.000 dolari va depăşi 11 milioane în 2022 (de la 6 milioane, în 2012)
Cu toate acestea, cerinţele de consum se vor modifica faţă de perioada anterioară de dezvoltare economică rapidă, consideră analiştii. De exemplu, în China, ritmul schimbărilor economice şi preocuparea cu privire la siguranţa alimentară şi la calitatea aerului au determinat declanşarea unei mişcări pentru o modalitate mai durabilă de consum. Astfel, companiile trebuie să-şi adapteze produsele pentru a îndeplini cerinţele locale.
Cheltuielile pentru bunuri de consum şi servicii vor creşte într-un ritm mai rapid decât cheltuielile de bază, în următorii zece ani. Multe dintre ţările în curs de dezvoltare vor fi nevoite să investească în tehnologiile verzi şi în transportul public, dar şi să îmbunătăţescă mediul de afaceri şi cel de reglementare, pentru a reuşi să atragă veniturile clasei de mijloc şi pentru a echilibra presiunile datorate resurselor limitate, atenţionează specialiştii.
  • În 2014, creşterea va fi de doar 4% în domeniul serviciilor financiare şi de business
  • Creşterea va fi de 5% în sectoarele de producţie şi utilităţi
  • Este prognozată o creştere robustă în sectorul construcţiilor şi al distribuţiei, estimată la 6% în 2015, tendinţa fiind în linie cu dezvoltarea procesului de urbanizare
„Am putea spune că prognoza de creştere din pieţele emergente este o veste bună pentru România unde principalul motor de creştere al economiei rămâne exportul, iar producătorii locali pot să se orienteze către aceste pieţe emergente, în care clasa de mijloc are potenţial de consum în creştere”,încheie reprezentanţii companiei de consultanţă EY.  Autor: Raluca Joiţa, IMOPEDIA.ro

Cartierele preferate ale celor care conduc lumea sunt în Monaco, Londra şi Hong Kong

Traiul în lux începe cu o proprietate, iar pentru a duce o viaţă de miliardar trebuie să plăteşti cel puţin 26.000 de dolari pentru fiecare metru pătrat construit. De notat şi faptul că suprafeţele caselor în care trăiesc cei mai bogaţi oameni ai lumii sunt de ordinul a sute de metri, astfel încât preţul final al celei mai ieftine locuinţe se ridică la câteva milioane de dolari. Iar în ciuda aparenţelor, locuri precum New York sau Paris sunt ultimele în topul celor mai căutate de miliardarii lumii, atunci când îşi caută o nouă locuinţă.

Miliardarii care aleg să locuiască în Paris, aleg Avenue Montaigne. Bulevardul de lux este situat în zona Champs-Elysees, iar în jurul cartierelor exclusiviste s-au dezvoltat afaceri din toate domeniile de lux. Pentru a se muta acolo, potenţialii clienţi trebuie să plătească în medie 26.000 de dolari pe metru pătrat, potrivit unui clasament întocmit de firma de consultanţă Wealth-X.
Atunci când vor să se stabilească în New York, miliardarii aleg Fifth Avenue. Cartierul de case de vis-à-vis de Central Park este râvnit de cei mai mulţi, fiind locuit de cei bogaţi şi celebri de generaţii. Preţul mediu care trebuie plătit acolo este puţin mai mare decât în Paris, respectiv 28.000 de dolari/mp.
Un apartament cu cinci etaje s-a vândut cu 48 milioane de dolari, în Rusia
Mai scump de atât este în Moscova, pe strada Ostozhenka. Deşi mai puţin cunoscută de Fifth Avenue sau Champs-Elysees, preţul mediu care trebuie achitat de miliardarii care îşi cumpără locuinţe în zonă este de 29.000 de dolari/mp. O tranzacţie notabilă din zonă a fost vânzarea unui apartament cu cinci niveluri, care a fost cumpărat pentru 48 de milioane de dolari, marcând astfel recordul zonei.
În Sardinia, este un alt loc bine cunoscut de miliardari: Romazzino Hill. De zeci de ani deja, mulţi dintre cei bogaţi şi faimoşi locuiesc acolo şi sunt dispuşi să plătească sume impresionante pentru o proprietate în zonă. Nu mai departe de 2012, în plină criză imobiliară, una dintre vilele reprezentative din zonă, Villa Rocky Ram, s-a vândut pentru 148 milioane de dolari. Preţul mediu pentru tranzacţiile din zonă este de 32.900 dolari.
Chiar mai scump de atât, cu un preţ mediu de 37.000 de dolari, se vând proprietăţile din Chemin de Ruth, Geneva. Priveliştea către lac şi apropierea de clădirile Naţiunilor Unite fac locul unul de maximum interes pentru miliardari. Cinci proprietăţi de acolo s-au vândut cu un preţ de aproximativ 13 milioane dolari, între anii 2008 şi 2010. Este locul unde, printre alţii, au ales să se mute cei din familia Peugeot.
Singapore, căutat pentru magazinele de designer şi restaurante cu stele Michelin
Dar Geneva păleşte pe lângă zona Paterson Hill, din Singapore. Acolo este locul unde magazinele de designer se unesc cu mai multe restaurante cu stele Michelin, făcând astfel o combinaţie dorită de toţi miliardarii lumii. Preţul mediu este de 42.500 dolari/mp.
Franţa revine în top cu un preţ mediu aproape dublu faţă de Singapore: 79.000 dolari/mp. Acesta se practică pe Boulevard du Général de Gaulle, Cap Ferrat. Peninsula exclusivistă, situată de-a lungul Coastei de Azur, lângă Mediterană, este cea mai scumpă zonă non-urbană din lume. Acolo au ales să locuiască Brad Pitt şi Angelina Jolie, Paul Allen şi Charlie Chaplin.
Monaco, Londra şi Hong Kong ocupă primele trei locuri din top
Monaco nu putea să lipsească din top. Cele mai scumpe proprietăţi din zonă sunt cele de pe Avenue Princess Grace, unde preţul mediu este de 86.000 euro. Acolo au ales să locuiască Andrea Bocelli, Roger Moore, Lewis Hamilton şi Helena Christensen.
Zona Kensington Palace Gardens, din Londra, este pe locul doi în topul străzilor cu cea mai mare concentraţie de miliardari din lume. Reprezentativi pentru zonă sunt Kate Middleton şi Prinţul William, dar tot acolo locuiesc şi Lakshmi Mittal, oligarhul rus Roman Abramovich şi fiica lui Bernie Ecclestone, Tamara.
Pe locul 1 în top se găseşte Pollock's Path, The Peak, Hong Kong. Este vorba despre un loc care în mod istoric a fost locuit de bogaţii din Hong Kong, situat în vârf de munte, cu privelişte către port. În 2011, un apartament de acolo a fost vândut pentru 103 milioane de dolari, fiind cel mai mare preţ plătit până atunci pentru o locuinţă în zonă. Preţul mediu este de 120.000 dolari/mp.

Autor: Mihaela Ochiană, IMOPEDIA.ro     


            Poţi să te îmbogăţeşti din imobiliare? 

Numai respectând anumite principii !


Construirea unei relaţii cu clientul este mai importantă decât semnarea contractului de vânzare-cumpărare. Clientul nu trebuie să aibă întotdeuna dreptate, ci trebuie să primească informaţia corectă. Promptitudinea şi eficienţa sunt printre cele mai importante caracteristici ale unui consultant imobiliar de top. Acestea sunt doar câteva dintre sfaturile celei denumite „Regina Imobiliarelor”, omul care se bucură de încrederea celor mai bogaţi oameni din lume, brokerul american care a intermediat tranzacţii de miliarde dolari. 

Dolly Lenz este vice-preşedintele Prudetial Douglas Elliman, companie imobiliară fondată încă din 1911. Femeia de 57 ani este consultantul imobiliar cu cele mai multe tranzacţii imobiliare din Statele Unite ale Americii, în ultimii 15 ani, estimate la peste opt miliarde dolari. Descrisă ca având ferocitatea unui rechin, însă apreciată pentru delicateţe, americanca este apreciată de cei mai puternici oameni de afaceri, indiferent că vor să-şi vândă apartamentul dintr-un zgârie nori sau să cumpere un conac ultra-luxos. IMOPEDIA.ro prezintă câteva dintre principiile după care se ghidează în piaţa imobiliară americană, aplicabile şi în România.
Relaţia cu clientul este mai importantă decât tranzacţia în sine
Scopul final al oricărei colaborări este încheierea tranzacţiei, iar cosultanţii imobiliari se gândesc instinctiv la acest lucru, deoarece ştiu că dacă nu se semnează contractul, nu îşi vor obţine comisionul. Drept urmare, cei mai mulţi agenţi îşi concentrează eforturile pentru a-i aduce pe vânzător şi pe cumpărător pe aceeaşi frecvenţă. Această abordare este ideală pentru a încheia o tranzacţie anume, însă nu este întotdeauna în beneficiul unui client vechi, care apelează la acelaşi consultant de mai multe ori.    
„Întotdeauna mi-am reprezentat clienţii la cele mai înalte standarde şi m-am străduit să creez relaţii pe termen lung cu anumiţi clienţi, bazate pe încredere. Consider că este treaba mea să reprezint interesele celor mai fideli clienţi, chiar dacă acest lucru presupune să îi sfătuiesc să se retragă dintr-o afacere cu potenţial, atunci când termenii nu sunt în favoarea lor. În ani de experienţă am învăţată că niciun comision nu este mai presus de încrederea şi respectul pe care ţi le acordă un client”, sfătuieşte consultantul imobiliar american.
Confruntările nu trebuie evitate, ci fac parte din fişa postului
Specialista se declară uimită de faptul că numeroşi oameni (mulţi chiar din poziţii de top management) – indiferent de domeniu, dar în special din real estate – se simt inconfortabil în cadrul unei discuţii în contradictoriu, astfel că evită cu obstinaţie orice confruntare. Cu toţii ne dorim să fim plăcuţi de cei din jur, însă acest sentiment nu trebuie să fie mai presus de responsabilitatea unui broker imobiliar de a-şi reprezenta clientul.
„Am fost adesea asemuită cu un rechin, ba chiar am fost întrebată dacă această comparaţie mă flatează. Nu ştiu dacă chiar îmi place această asemănare, însă de multe ori este necesară. Procesul de negociere trebuie dus la final cu succes, fără greşeli sau scuze, numai un astfel de comportament va atrage clienţi fideli sau recomadări ulteriare”, explică Dolly Lenz.
Tranzacţiile imobiliare sunt conflictuale prin natura lor, deoarece cumpărătorul şi vânzătorul au interese diametral opuse, astfel că spiritele se pot încinge pe parcursul procesului de negociere, iar consultantul imobiliar este cel care trebuie să îşi menţină calmul şi să facă faţă cu brio. Clientul analizează şi evaluează comportamentul brokerului care îl reprezintă, nefiind interesat de confortul momentan al acestuia. Un consultant imobiliar de top trebuie să câştige negocierile şi să întoarcă dezavantajele în favoarea sa, dacă vrea să răzbată într-un mediu extrem de competitiv.
Mitul „clientul are întotdeauna dreptate”

„Clienţii cu care lucrez sunt oameni de afaceri inteligeţi, cu experienţă, care stăpânesc arta negocierii. Mulţi dintre ei administrează fonduri uriaşe sau reprezintă companii renumite, astfel că ştiu exact ce vor, când şi cum anume trebuie să fie livrat. Motivul pentru care ei apelează la serviciile mele este informaţia specifică pe care o deţin, cunoştinţele mele despre domeniul acesta”, declară vice-preşedintele companiei imobiliare cu peste 100 ani de experienţă.

Consultanţii imobiliari trebuie să stăpânească informaţii corecte şi precise despre piaţa imobiliară, dar nu trebuie să ezite în a-i transmite acest lucru clientului. Specialista subliniază că jobul unui broker este să asculte cu atenţie toate ideile preconcepute ale clientului său şi să îi explice acestuia unde greşeşte şi cu ce are dreptate – „nu îi spun clientului ce vrea să audă, ci îi spun ce trebuie să audă”. Numai după ce beneficiază de toate informaţiile, fie ele pozitive sau negative, clientul poate lua o decizie corectă. Mai mult, totul face parte din procesul de câştigare a încrederii şi respectului, care sunt principii fundamentale într-o relaţie de afaceri profitabilă.
Mitul „proprietatea îşi găseşte rapid un cumpărător, fără ajutorul unui specialist”
Căminele celor mai bogaţi oameni sunt unice, proprietăţi rare, cu caracteristici incomparabile,extrem de apreciate în lumea celor cu averi impresionante. Iar aceşti vânzători nu angajează un consultant imobiliar numai pentru a le vinde proprietatea, ci vor de la acesta să obţină cel mai bun preţ, într-o piaţă în care totul este relativ.
„Dacă proprietatea se vinde singură, de ce au nevoie să îţi ofere ţie un comision din preţul de vânzare? Pentru a deschide uşa unui potenţial cumpărător? Oricine poate cumpăra un robot care să facă asta, pentru mult mai puţini bani”, susţine cea poreclită „Regina Imobiliarelor”.
Mai mult, aceşti clienţi au nevoie de asistenţă pentru a stabili preţul de vânzare, deoarece nu cunosc piaţa. Găsirea cumpărătorului şi obţinerea preţului stabilit reprezintă valoarea pe care o aduce un broker priceput, singurul motiv pentru care clientul este dispus să plătească un comision important, subliniază specialista.
Cei bogaţi şi puternici preţuiesc timpul, ceea ce ar trebui să facă şi un consultant imobiliar
Cei mai mulţi dintre clienţii bogaţi şi importanţi nu au timp de pierdut, sunt genul de oameni care vor ca lucrurile să se desfăşoare cât mai repede. Nu au ajung în funcţiile şi poziţiile sociale actuale având răbdare infinită şi au pretenţia de la cei cu care lucrează să înţeleagă importanţa timpului. Ei aşa funcţionează, iar colaboratorii lor trebuie să se adapteze acestor cerinţe.
„Într-o piaţă extrem de activă, primesc sute de mailuri în fiecare zi şi le răspund tuturor în câteva minute. Clienţii noi sunt surprinşi de promptitudine, dar nu cunosc altă modalitate de lucru. Într-adevăr, dorm cu telefonul la cap. Îmi afectează viaţa personală? Sigur că da, dar clienţii vor rapiditate şi eficienţă, acesta fiind principalul motiv pentru care apelează din nou la serviciile mele şi pentru care mă recomandă mai departe”,încheie Dolly Lenz.        
Autor: Raluca Joiţa, IMOPEDIA.ro 

Guvernul chinez pune la punct un nou plan. Vezi cum încearcă să coboare preţurile

Chinezii au învăţat din greşelile altora, astfel că încearcă din răsputeri să evite spargerea bulei imobiliare. Creşterea preţurilor locuinţelor este inevitabilă într-o ţară cu o creştere economică puternică, astfel că autorităţile concep diverse legi şi impun taxe mari celor care încearcă să se îmbogăţească rapid din tranzacţii imobiliare.

Explozia economică, urbanizarea rapidă şi înmulţirea speculanţilor imobiliari din China au dus la o creştere necontrolată a preţului locuinţelor noi sau vechi din toate marile oraşe, deşi autorităţile au încercat constant să tempereze activitatea de pe segmentul rezidenţial, prin diverse măsuri. Conform datelor furnizate de Biroul Naţional de Statistică al Chinei, preţurile au urcat de-a lungul anului trecut în 69 din cele 70 oraşe monitorizate. Mai mult, în metropole precum Beijing, Shanghai, Guangzhou sau Shenzhen, s-au înregistrat creşteri record ale preţului mediu, de peste 20%, din toamna lui 2012 şi până în octombrie 2013.
În încercarea de a nu ajunge într-un punct similar cu cel al altor mari economii ale lumii, care au fost îngenuncheate de prăbuşirea sectorului real estate, guvernul chinez vine cu un nou set de legi şi taxe, pus la punct de membrii Partidului Comunist. Prin implementarea acestor măsuri, autorităţile speră să observe cât de curând o stagnare sau chiar o reducere a preţurilor, notează presa locală.
  • Cei care vând o a doua proprietate vor plăti o taxă de 20% din preţul de tranzacţionare
  • Clienţii care vor să achiziţioneze a doua locuinţă trebuie să deţină un avans de minimum 70%
  • Cei care cumpără o a treia unitate rezidenţială nu mai au voie să solicite un credit imobiliar
  • Proprietăţile de lux nu mai pot fi achiziţionate din stadiul de proiect
  • Rezidenţii neînregistraţi nu pot cumpăra locuinţe în China
Deocamdată nu a fost anunţată data de la care vor intra în vigoare noile reguli, însă specialiştii chinezi evidenţiază că acesta este un plan general, iar autorităţile fiecărui oraş în parte vor avea libertatea de a modifica anumite puncte, în funcţie de activitatea din piaţa locală. Metropole precum Shanghai au introdus o taxă suplimentară încă de la începutul lui 2011, aplicată proprietarilor care deţin mai multe locuinţe sau unităţi de lux.
Totodată, planul conceput de guvern prevede relaxarea restricţiilor aplicate cetăţenilor chinezi care doresc să investească într-o proprietate din străinătate. La momentul acesta, există o limită anuală în ceea ce priveşte cumpărarea de valută, ceea ce îi ţine în loc pe mulţi dintre cei care ar vrea şi şi-ar permite să cumpere o proprietate în afara graniţelor. Tot pentru a domoli preţurile din China, autorităţile încearcă să îi încurajeze pe cei cu dare de mână să se orienteze către pieţe imobiliare din străinătate.

Pe de altă parte, autorităţile plănuiesc să facă toate aceste schimbări gradual, pentru a nu avea un impact negativ asupra economiei. Investiţiile imobiliare reprezintă un important procent din PIB-ul Chinei, astfel că o limitare puternică a activităţii din piaţa imobiliară ar sta în calea creşterii economice a ţării.  
Autor: Raluca Joiţa, IMOPEDIA.ro


Lecţii imobiliare, de la un agent cu experienţă de aproape opt decenii: după fiecare criză, urmează o altă perioadă de boom



Cumpără o casă astăzi, dacă îţi permiţi, însă nu vinde o proprietate decât dacă ai neapărat nevoie de bani – sfatul îi aparţine unui consultant imobiliar cu experienţă de aproape opt decenii. Cel mai în vârstă broker imobiliar american a văzut cu ochii săi destule boomuri şi crize imobiliare, iar concluziile şi învăţămintele sunt mai mereu aceleaşi.
Prezent pe piaţa imobiliară din Seattle încă din 1936, George W. Johnson a fost cel mai în vârstă broker imobiliar american, lucrând zilnic până în 2011, când avea nu mai puţin de 98 ani.
„Am trecut prin multe suişuri şi coborâşuri”, declara acesta, amintindu-şi de boomul imobiliar ce a urmat după Cel de-al Doilea Război Mondial, precum şi de criza din anii ’70, când cel mai mare angajator din Seattle, Boeing, a trebuit să renunţe la mii de angajaţi.
Johnson spunea că a învăţat numeroase lecţii, de-a lungul anilor. Cea mai importantă dintre ele: după fiecare criză imobiliară, piaţa s-a dezvoltat şi mai mult, iar preţurile le-au depăşit pe cele anterioare. Investitorii imobiliari nu trebuie decât să aibă răbdare şi tăria necesară să depăşească toate răsturnările de situaţie.
Piaţa imobiliară de astăzi, „o joacă” faţă de vremurile cu adevărat grele din trecut
Johnson nu a lucrat mereu în industria imobiliară. Născut într-o familie de fermieri din Dakota de Sud, în 1912, Johnson s-a stabilit în Seattle, în timpul crizei economice începută în 1929 (denumită Marea Depresiune). Nivelul şomajului ajunsese la 30%, oamenii care locuiau pe străzi nu reprezentau ceva neobişnuit, cozile pentru mâncare oferită de autorităţi se întindeau pe străzi întregi. Datorită dificultăţilor financiare, Johnson muncea pe unde apuca, iar în 1936, a început să cocheteze cu imobiliarele.
„Puteai cumpăra cea mai bună proprietate din cartierul Ballard pentru 3.500 dolari. Vremurile erau extrem de grele. Piaţa imobiliară din prezent este „mic copil”, prin comparaţie. Iar în afara Marii Depresiuni, a fost şi secetă în aceeaşi perioadă, ceea ce agrava situaţia”, a declarat nonagenarul, într-un interviu acordat MSN.
Johnson a reuşit să găsească o nişă la vremea aceea, devenind un agent imobiliar ce pune accent pe relaţia cu clientul, fiind mai mult decât un intermediar între vânzător şi cumpărător. La sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial, când economia americană a luat avânt, acesta şi-a deschis propria agenţia în cartierul Ballard, iar până în anul 2011, a lucrat numai în domeniul imobiliar. Primul contract semnat a fost pentru o casă ce a costat 1.500 dolari, estimată la circa 300.000 dolari în prezent.
Sfaturi imobiliare, de la un broker cu experienţă de peste 70 ani
Atenţie la oraşele care depind de o singură companie sau industrie – acestea sunt mult mai vulnerabile şi au mai mult de suferit de pe urma recesiunii. Un exemplu din experienţa sa este economia oraşului Seattle, ce a fost extrem de afectată la sfârşitul anilor ’60, când gigantul Boeing a concediat peste 60.000 angajaţi care locuiau în zonă. Un consultant nu numai că trebuie să analizeze piaţa în care vrea să lucreze pe termen lung, însă trebuie să îşi consilieze clienţii să privească dincolo de valoarea proprietăţii şi să studieze economia unei zone, înainte de a face vreo achiziţie.
Nu trebuie să fii lacom – consultantul imobiliar cu experienţă de peste şapte decenii susţine că „lăcomia în formă pură” este motivul celei mai recente crize imobiliare ce s-a extins în afara SUA: oamenii s-au lăsat duşi de val, iar băncile au profitat de entuziasmul de moment şi au oferit credite ieftine.
„În urmă cu câţiva ani, oricine cumpăra o proprietate imobiliară, creştea preţul, îl dubla şi făcea un profit rapid. Oamenii semnau contracte bancare pe care, la modul teoretic, ştiau că nu le vor putea susţine pe termen lung, iar instituţiile financiare îi încurajau în acest demers, pentru a obţine profituri uriaşe, la rândul lor”, dezaproba specialistul american.
Responsabilitatea personală ar trebui să fie baza oricărei tranzacţii imobiliare, iar fiecare potenţial cumpărător ar trebui să îşi evalueze onest posibilităţile financiare şi să fie circumspect în legătură cu ofertele „prea bune ca să fie adevărate”. Sigur că nu putem anticipa orice, iar singurii demni de compătimire sunt cei care şi-au făcut corect calculele, însă şi-au pierdut locul de muncă şi apoi şi locuinţa. Cu toate acestea, suferinţa lor se transformă în câştigul şi bucuria unui alt cumpărător, considera consultantul.
Sincronizarea este extrem de importantă – într-o piaţă ca cea actuală, orice tânăr care nu şi-a cumpărat o locuinţă ar trebui să îşi achiziţioneze una, este unul dintre sfaturile lui Johnson. O piaţă ce funcţionează după regulile impuse de cumpărători poate fi o ocazie unică în viaţă, iar valoarea proprietăţilor cumpărate în vremurile acestea nu va face decât să urce, deoarece preţurile sunt la minimum în anii de criză. Mai mult, dobânzile băncilor sunt acum la un nivel extrem de scăzut şi vor urca pe termen lung, deci costurile unui împrumut vor creşte semnificativ.
Dacă nu ai nevoie urgentă de bani, nu vinde – vânzătorii vor continua să joace după regulile impuse de cumpărători, astfel că nu vor avea de câştigat prea mult cât de curând. Mai mult, clienţii dispuşi să investească vor veni cu oferte sub preţul iniţial, deoarece ştiu că oferta este mai mare decât cererea şi că este o piaţă a cumpărătorilor. În ciuda dificultăţilor încă prezente pe piaţa imobiliară, perioada de agitaţie s-a încheiat, în mare parte, a mai declarat specialistul american. Urmează o perioadă de liniştire, după care piaţa va începe să crească – încet, dar sigur.

Cele mai sigure investiţii ale momentului: terenurile, chiriile şi proprietăţile scumpe


Piaţa imobiliară, în perioada de criză, are o dimanică uluitoare. Segmentele care par stabile se pot transforma, peste noapte, în riscuri uriaşe pentru cei interesaţi de ele. Dar pentru cei care speculează momentele potrivite, criza se poate transforma într-un aliat care garantează succesul. În acest moment, terenurile şi închirierile par să fie cele mai bine cotate segmente ale pieţei.
Anul 2013 a fost unul dificil, la fel ca şi anii precedenţi. Dar spre deosebire de trecutul apropiat, anul acesta a căzut unul dintre pilonii de stabilitate ai segmentului rezidenţial: programul Prima Casă. Din momentul în care s-a trecut la creditarea în lei, piaţa a suferit un şoc major.
„Încă de la primele discuţii despre creditarea în lei, clienţii care voiau să cumpere au accelerat toate demersurile, au cumpărat tot ce aveau de cumpărat, au cheltuit tot ce aveau de cheltuit, iar apoi s-a aşternut liniştea, pe segmentul Prima Casă. Există credite alternative, unele dintre ele chiar au condiţii mai bune decât împrumuturile Prima Casă, dar un avans de 25% este restrictiv, pentru majoritaea clienţilor. Cazurile în care ei au aceste economii sunt extrem de rare”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Daniel Dobre, oficial Renet.
Cele mai multe probleme s-ar resimţit în cartiere, în cazul locuinţelor vechi. Acum, este greu să vinzi chiar şi cu preţuri derizorii. Mulţi dintre proprietari au ales să îşi păstreze locuinţa, decât să o scoată la vânzare la preţuri absurd de mici.
„Pot da exemplul concret al unui apartamentent din Drumul Taberei: are trei camere, dar se vinde la preţ de două camere. Chiar şi aşa, nimeni nu este interesat. Se simte o scădere a tranzacţiilor, dar aceasta nu a dus şi la o scădere a preţurilor, paradoxal. Reacţia proprietarilor este una de conservare: preferă să nu vândă acum. Chiar şi cei care au nevoie de fonduri, preferă să facă rost de bani din cu totul alte surse, decât să găsească un cumpărător”, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Anca Ghiţă, manager General 2000.
Apartamentele scumpe sau proprietăţile elitiste sunt ocolite de fluctuaţiile pieţei
Totuşi, la nivelul întregului an, în cartiere se simte o ieftinire de 10-15%, potrivit agenţilor imobiliari. Singurele proprietăţi care au scăpat de aceste fluctuaţii sunt cele elitiste, care oricum nu vizau clienţii de Prima Casă.
„Probleme au apărut la cartiere, în cazul locuinţei vechi, mai ales. Am constatat şi scăderi de 10.000 de euro la apartamente de trei camere şi cu toate astea, nu se tranzacţionează. Pe când în cazul celor scumpe, de peste 100.000 de euro, care oricum nu făceau obiectul Prima Casă, nu se simte nicio schimbare”, continuă Daniel Dobre.
Pe piaţa terenurilor se aşteaptă scumpiri, în viitorul apropiat
Segmentul închirierilor precum şi cel de achiziţii terenuri par să fie alte două componente stabile ale pieţei imobiliare, în acest moment. De asemenea, pare să fi crescut apetitul persoanelor fizice de a-şi construi locuinţe, în paralel cu dezvoltatorii care ridică clădiri pentru bugete de criză.
„Considerăm că preţurile terenurilor au ajuns la un nivel suficient de mic încât să încurajeze clienţii să cumpere. În zone precum Prelungirea Ghencea sau Bragadiru, piaţa este dinamică pe acest segment. Ne aşteptăm chiar şi să vedem creşteri de preţ, în viitorul apropiat. Cât despre chirii, acest segment este la cote stabile, indiferent dacă este vorba despre birouri, spaţii comerciale sau rezidenţial”, arată Anca Ghiţă.
Problema, în perioada pe care o traversăm, este că orice sentiment de nesiguranţă indus pe piaţă, poate transforma o investiţie aprent sigură într-o greşeală uriaşă. Anticiparea acestor schimbări de trend poate face diferenţa dintre o afacere profitabilă şi un eşec financiar, iar aceasta este provocarea supremă deopotrivă pentru specialiştii din domeniu, cât şi pentru proprietari şi cumpărători.
Autor: Mihaela Ochiană, IMOPEDIA.ro